Bâlciul deşertăciunilor, vol.1(1848)

William Makepeace Thackeray

Terminând studiile pe care le-au urmat în Academia doamnei Pinkerton din Chiswick, Amelia Sedley, fiica unui burghez bogat, şi Becky Sharp, fiica orfana a unui artist muritor de foame şi a unei cântăreţe franceze de cor, sunt hotărâte să treacă la următoarea etapă a vieţii lor.

Cu un realism remarcabil, Thackeray creează o lume diversă, compusă din oameni buni şi răi, plini de intenţii meschine sau de bunăvoinţă. Contrar aşteptărilor, cinstea şi virtuozitatea Ameliei, sensibilitatea şi puterea ei de a iubi nu o transformă într-o eroină. Dimpotrivă, în ciuda moralităţii ei exemplare, va descoperi că bărbatul de care era îndrăgostită voia să o părăsească pentru Becky, cea care-şi caută loc în societate prin mijloace lipsite de cinste sau demnitate. Înarmată cu o admirabilă tărie de caracter şi ajutată de mintea ei ascuţită, de frumuseţea fizică remarcabilă şi de cunoştinţele acumulate, Becky se avântă într-o luptă împotriva mentalităţilor ostile planurilor ei de ascensiune socială. Dorlndu-şi încă din copilărie o viaţă luxoasă, mult peste nivelul social căruia îi aparţine, Becky se va folosi de toate atuurile el şi va reuşi să se impună în aristocraţia engleză a vremii.

Cuvintele cu care autorul îşi încheie romanul, “Ah! Deşertăciune a deşertăciunilor! Cine oare este fericit in această lume? Cine îşi îndeplineşte dorinţele sau este satisfăcut de reuşita sa?”, au rămas celebre în literatura universală, în special pentru capacitatea lor de a cuprinde esenţa raţiunii de a fi a individului uman.